Papa Francisc s-a întâlnit în această săptămână cu managerii şi angajaţii de la TV2000, o televiziune ce ţine de Biserica Catolică din Italia, persoane cărora a dorit să le împărtăşească „trei gânduri despre rolul comunicatorului”, amintind că „presa catolică are o misiune foarte dificilă în raport cu comunicaţiile sociale: să caute să se ferească de tot ce îi distorsionează scopul. Adesea comunicaţiile ajung subiect de propagandă, ideologii, interese politice sau instrumente de control economic ori tehnologic. Primul lucru care este util comunicaţiilor este parrhesia, sau vorbirea directă, cinstită şi liberă. […] Dacă, în schimb, suntem preocupaţi de aspectele tactice, cuvintele ne devin artificiale şi nu comunicăm nimic. Libertatea înseamnă şi libertatea de tendinţe, clişee, formule standard. […] Trebuie să retrezim cuvintele. Dar fiecare cuvânt are o scânteie de foc şi de viaţă în el. Reaprindeţi flacăra, să iasă la suprafaţă. Aceasta este deci prima sarcină a comunicatorului: să reaprindă cuvântul”, potrivit Catholica.ro.În continuare Sfântul Părinte a subliniat nevoia evitării „saturării” şi „închiderii”; prima ia forma „saturării percepţiilor noastre cu un exces de sloganuri ce ne anulează gândirea în loc să o pună în mişcare”, iar a doua caută scurtături în loc să favorizeze rute mai lungi şi mai complexe de înţelegere, „alegând să prezinte individul ca şi cum el ar putea rezolva toate problemele noastre sau, dimpotrivă, ca un ţap ispăşitor asupra căruia putem arunca toate responsabilităţile noastre. Se sare imediat la concluzii în loc să se facă efortul reprezentării complexităţii întregii vieţi.” La final Papa Francisc a menţionat a treia misiune: „a vorbi întregii persoane […] evitând păcatele din media: dezinformarea, calomnia şi defăimarea”. Comunicarea autentică, a subliniat el, „nu este preocupată cu captarea atenţiei. […] Este necesar să se vorbească oamenilor ca întreg: minţilor lor şi inimilor lor, pentru ca să ştie cum să vadă dincolo de imediat, dincolo de prezentul ce riscă să ignore şi să se teamă de viitor.” Dintre cele trei păcate, „cel mai insidios este dezinformarea, care conduce la greşeli şi la a crede doar o parte a adevărului”.
Related posts
-
Cafenele, parcuri și destine post-imperiale: Cum reconstruiește istoricul Daniela Stanciu-Păscărița identitatea urbană a Transilvaniei
De la măreția Vienei imperiale la realitățile administrative ale României Mari, istoria nu s-a scris doar... -
Cafenele, parcuri și destine sub spectrul războiului. Lector univ. Daniela Stanciu-Păscărița: „Ziarele de acum 150 de ani ne ajută să surprindem spiritul epocii”
Cum iubeau oamenii, cum își petreceau timpul liber și cum evolua viața cotidiană în orașele Transilvaniei... -
Istoricul Valer Simion Cosma: „Multe dintre problemele de azi ale satului pot fi înțelese doar dacă le privim în perspectivă istorică”
De la imaginea idilică din muzeele etnografice și până la realitatea dură a migrației masive pentru...